Blande jazzografii de Scoala Transilvana 1970-2020

La indepartatele mari Ajunseram \n Prea tarziu \n Inaintea intunecarii \n Doar cat ne-am imaginat \n Ca le atingem \n Doar cat s'au prefacut \n Ca suporta \n Mersul nostru pe ape - Virgil Mihaiu Avem un clar "patent" Virgil Mihaiu, amestec de livresc asimilat, occidentalism (ce redescopera provincia transilvanica drept "parte pentru tot", de nu chiar "parte din paradis"), o dezinhibata lauda a imanentei oneste, a vazutului cu gust de eternitate fugitiva, a valorilor civilizatiei contemporane. - Adrian Popescu, Steaua, nr. 1, 1997 Aparenta simplitate a limbajului din lirica lui Virgil Mihaiu ascunde o foarte elaborata regie. Dintre echinoxisti, el practica primul, metodic, nu doar notatia prozaica si, in genere, discursul anti-metaforizant, si intertextualismul si autoreferentialitatea. Referintele culturale cunosc diverse moduri de expresie: de la citat la aluzie, pana la perifraza si pastisa unor maniere stilistice. Poezia lui Virgil Mihaiu are distinctie in expresia ei subtil-prozastica, rafinament in "melancolia devitalizata", cum o numeste Radu G. Teposu, si inteligenta artistica in modul de acomodare a livrescului la real. - Petru Poanta, Dictionar de poeti. Clujul contemporan, Fundatia Culturala Forum, Cluj-Napoca, 1998