Cantec deasupra cenusii

Un basm punk despre ciclicitatea istoriei si despre miturile care hranesc raul, dar si binele din noi. Baba Iana si Baba Draga, doua surori vrajitoare, isi masoara puterile in farmece, peste spatii si timpuri, si ajung sa puna un ramasag pentru a vedea care e cea mai priceputa intr-ale magiei ce hotaraste mersul lumii. Asa se face ca prima dintre ele isi dedica viata unei fete splendide, Ana, care vrea sa-si depaseasca conditia umila, iar cea de-a doua unui baiat nascut din fete imparatesti, Kostei, crescut fara dragoste, invatat sa devina un carmuitor nemilos. Itele se incurca si se descurca in negurii vremurilor, iar pe scena apar oameni de rand, regi, regine, printi, ba chiar si o creatura mitologica, Dracavacu. Ies la iveala descantece, un ou pretios, intrigi, iar sangele se varsa fara masura. Pana cand incercarea de peste veacuri este dusa la bun sfarsit. Sau nu. Tragandu-si seva din folclorul slav, pe care il reinterpreteaza intr-o cheie feminista, Cantec deasupra cenusii este un basm punk despre intunericul si raza de speranta din umanitate. O carte cum nu veti mai citi vreodata. Schema narativa a basmului ii ofera Ramonei Gabar alibiul perfect pentru a scrie despre tiranie, razboaie si atrocitati de neinteles, intr-o maniera care aminteste ca raul e acelasi, indiferent de epoca si de infatisarile in care apare travestit. Istoriile curg navalnic inapoi si-nainte, iar scriitoarea reuseste sa scoata o intreaga lume din itele limbajului colorat si fluid al unor vremuri disparute. Ca intr-un ciob de oglinda fermecata, ni se perinda pe sub priviri cortegiul durerilor, nedreptatilor si crimelor, pentru ca in final echilibrul sa fie restabilit prin scanteierea diafana a binelui. Un basm despre prea omenescul din noi, cu toate pulsiunile lui malefice, infrante doar de puterea mintilor capabile sa imbratiseze cunoasterea si iertarea. - Cristina Bogdan Cantec deasupra cenusii ne adaposteste, cu blandetea unei bunici care ne spunea povesti in copilarie, intr-un univers arhaic, intr-o istorie si-o limba de cand e lumea. Nu va lasati inselati, insa, pentru ca basmul Ramonei Gabar vorbeste de fapt despre noi, despre ororile care se ridica din(tre) noi, despre realitatea extrem de contemporana, pe care o reflecta intr-un mod in care putine, foarte putine carti reusesc cu adevarat sa o faca. Totul, printr-un limbaj absolut savuros, cu o frazare de o frumusete uluitoare, cu mana sigura, personaje verosimile (dintre care cele feminine poarta pe umerii lor, subtil, firul istoriei) si povesti de neuitat. Daca cea de-a doua carte ar fi un test intr-ale scriiturii, atunci Ramona Gabar il va fi trecut summa cum laude. - Eli Badica, coordonatoarea imprintului n'autor \n