Catelul care a uitat sa latre

O poveste caldă și înălțătoare despre un băiat, câinele său și puterea vindecătoare a muzicii. Oz se teme să iasă afară pentru că încă nu și-a recăpătat lătratul... Scheaună și scâncește, dar nu latră. Ce trebuie să faci e să îi scoți lătratul din piept... Ce vreau să spun e că trebuie să îl înveți să latre. Pentru că atunci când un câine latră la ceva, nu-i mai e chiar așa de frică de acel lucru. Patrick își dorește un câine de când se știe. Un tovarăș de joacă. Un prieten. Găsește un cățelandru, însă e unul sălbăticit: primii lui stăpâni au fost cruzi, în nepriceperea lor. Acum Cățel primește în sfârșit un nume, primește și mâncare bună, dar nu mai are încredere în nimeni. Și nu mai latră. Iar un câine care nu latră nu e un câine fericit \n \n O carte absolut rară și emoționantă, Cățelul care a uitat să latre își are locul în orice casă, bibliotecă sau școală. - Children’s Books Ireland Patrick își dorește cu disperare propriul câine de când se știe, iar în această vară, cu tatăl său plecat, tânjește după un prieten mai mult ca niciodată. În scurta sa viață de câine, Oz a suferit din cauza OAMENILOR RĂI. Undeva acolo, crede el, se află un BĂIAT GROZAV – BĂIATUL lui. Poate că atunci când se vor găsi, va învăța să LATRE din nou... Poate muzica să vindece o inimă rănită? \n Ilustrații alb-negru de P. J. Lynch \n Traducere din engleză de Maura Cotfas.