Dorie, fata pe care nu o iubea nimeni

In copilarie, Dorie a fost respinsa de catre mama ei, trimisa la un orfelinat unde era batuta in mod regulat de catre directoarea orfelinatului, apoi a fost batuta de parintii adoptivi si i se spunea zilnic ca este urata si antipatica. Dorie nu a cunoscut dragostea pana ce un grup de studenti au vizitat orfelinatul si i-au spus ca Dumnezeu o iubeste. Cand ea accepta acea dragoste, viata ei incepe sa se schimbe. Doris Van Stone ii poarta pe cititori prin anii grei ai copilariei ei, spre anii extraordinari petrecuti ca misionara impreuna cu sotul ei la tribul Dani din Noua Guinee. Am citit cu ochii inlacrimati aceasta poveste impresionanta a fetitei pe care n-a iubit-o nimeni devenind femeia pe care Dumnezeu a ales-o si a folosit-o. Din punct de vedere uman, copilaria lui Dorie, marcata de o cruzime incredibila si o respingere totala ar fi trebuit sa faca din ea un adult instabil din punct de vedere emotional, inversunat. Insa, Cristos, ca noul ei Salvator, a salvat-o si, putin cate putin a transformat-o intr-un adult echilibrat. Am fost miscata de modul in care Dorie a fost incurajata in mod miraculos de singura ei posesiune materiala, un mic Nou Testament, in timpul singuratatii ei ingrozitoare in lume. Ea a subliniat, a memorat si s-a agatat de promisiunile din el. Era singurul ei prieten. Insa s-a dovedit a fi suficient. Aceasta istorisire arata cum o persoana poate lasa o imagine de sine de o uratenie totala nu doar pentru acceptarea si dragostea lui Dumnezeu, ci si pentru o slujire plina de succes a Lui. Este o imagine minunata a lui Cristos care intelege, Ii pasa si ridica un copil neiubit, batut si neglijat, apoi il vindeca si previne in mod miraculos o cicatrice emotionala permanenta. Insa pentru mine cea mai frumoasa parte a vietii lui Dorie este faptul ca acum isi foloseste acele experiente din copilarie pentru a ajuta alti copii batuti sa treaca peste ranile lor, aducandu-le aceeasi speranta pe care a gasit-o si ea – Isus. - Evelyn Christenson