Gainusa cea roscata

O fabula contemporana care pune in balanta calitati si defecte umane, evidentiind triumful si valoarea celor dintai, indiferent de context. \n Puse in pagina in straie noi, fabulele moderne prezinta subiecte moralizatoare deja consacrate in istoria omenirii. Aceleasi defecte sunt trase la raspundere, in timp ce personajele necuvantatoare - flori, pasari sau animale - devin portavocea unor replici traduse in limbaj contemporan, formulate parca pe-ntelesul ascultatorilor de-acum, in aceeasi speranta de indreptare. De-aceasta data, morala se vrea a fi desprinsa si insusita din cartea Gainusa cea roscata, poveste adaptata de Pilar Martinez, pornind de la un basm popular, si ilustrata de Marco Soma. Aceasta gainusa roscata locuieste la o ferma, impreuna cu puisorii ei, alaturi de un caine lenes, de un motan somnoros si de o rata guraliva. Intr-o zi, cautand de-ale gurii, aceasta gaseste prin gradina cateva boabe de grau si-i vine ideea sa le planteze. Dar niciunul dintre ceilalti locuitori ai fermei nu doresc sa ii sara in ajutor. Curand, spicele crescute trebuie secerate, boabele trebuie duse la moara, iar din faina trebuie facuta paine. Vor putea intui celelalte personaje rolul si beneficiul intrajutorarii sau va fi nevoita gainusa sa munceasca… singura? In cateva cuvinte, deznodamantul ne lamureste situatia, revelandu-ne totodata morala povestii. Ademeniti de aroma delicioasa, raspandita de painea proaspat scoasa din cuptor, cainele, motanul si rata se infatiseaza la fereastra bucatariei, asteptandu-si portia. Insa, gainusa le spune ca tot asa va si manca, dupa cum a muncit - singura, doar ea si puisorii ei. Si totusi, miza atitudinii gainusei este indreptarea greselilor, nu pedepsirea lor, in timp ce refuzul prezentat celor trei personaje devine sinonim confruntarii cu oglinda propriilor defecte. Fiecare ipostaza din care gainusa le cere acestora ajutorul le demonstreaza nepasarea si lenea, in timp ce finalul povestirii le evidentiaza si lacomia si dorinta de a primi totul de-a gata. Din acest motiv, ei si refuza sa o ajute pe gainusa, deoarece cred ca se pot bucura de roadele muncii cuiva fara niciun efort, profitand de aceleasi drepturi si privilegii. Inca de la inceputul naratiunii, actantii sunt portretizati schematic, dar evidentiaza trasaturi diferite. Astfel, cainele, motanul si rata sunt individualizati din punct de vedere moral, probandu-si caracterul, si totodata defectul, in fiecare dintre intalnirile cu gainusa. Pe de alta parte, gainusei i se asociaza doar o particularitate fizica, dar aceasta este dublata in subsidiar de harnicie neostoita si de grija continua pentru cei trei semeni ai sai. In fond, fiecare dialog initiat si fiecare propunere de a se lasa ajutata traduce dorinta acesteia de a-si face prietenii partasi nu doar la munca, ci si la bucuria pe care aceasta o succeda - infruptarea din aceeasi paine. Si, desi nu le daruieste o bucata din painea la care a trudit doar ea, protagonista cartii le ofera celor trei o lectie fundamentala despre insemnatatea ajutorului reciproc, despre respectul fata de aproapele si fata de munca prestata de acesta. Ba mai mult decat atat, gestul ei reitereaza faptul ca, in final, doar calitatile sunt recompensate, in timp ce defectele trag ponoasele. \n Cartea Gainusa cea roscata, redand povestea adaptata de Pilar Martinez, pornind de la un basm popular, si ilustrata de Marco Soma, pune in mod pilduitor in balanta defectele si calitatile umane, doar pentru a ne aminti efemeritatea unora