Iubita discontinua. L'amata discontinua

• Ediție bilingvă: Română-italiană \n \n Poetul ales al generației sfidării și cercetării onirice, al războiului total în contra Demiurgului funest, controlează tehnica imaginarului contorsionist, de fapt a uimirii în discontinuitate, dar nicicând mașinăria aceluia nu funcționează în gol, ci pentru a formula mesaje derutante. Eventul oniric pe tabla de valori a poetului ia naștere în detrimentul livrescului rezidual, atestând ingenuitatea și puterea copleșitoare a vieții. Sub al cărei dictat, fii risipitori, pătimim de dorul întoarcerii la îmbrățișarea amniotică a iubitelor-mame-morminte natale: „Am săpat coridoare spre voi ne-am lipit pământul pe gură/iubitelor noastre nu vă dați seama/ne apropiem în formații singurii care nu v-am uitat/puteți să ne și nașteți e totuna/rostogoliți de-a valma ca niște roți uituce/secerătoarelor ne îngropăm sub prag”. Scriitor de scenarii metafizice, Gellu Naum consfințește libera circulație a morților în cotidianul nefericit al vieții; prezența lor e percepută cu inima „de multe ori mai inteligentă decât creierul”, senzor al „subteranelor noastre”, dar și al corespondențelor magice dintre lumea albă și „partea cealaltă”. Rațiunea inimii controlează intermitențele vieții din vis, recunoscând figuri salvatoare în profanul purgatorial.