O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda

\n Ioana Chicet Macoveiciuc este autoarea unuia dintre cele mai cunoscute si iubite bloguri romanesti despre cresterea copiilor: printesaurbana, blog care a fost si punctul de pornire al acestei carti. In afara de intensa experienta de mama a Sofiei si a lui Ivan, Ioana Chicet Macoveiciuc are cincisprezece ani de experienta in presa si comunicare. A inceput sa lucreze la nouasprezece ani, in cadrul departamentului de Stiri al Prima TV, apoi a lucrat in PR, a fost copywriter, jurnalist in presa scrisa (a publicat sute de articole in reviste cunoscute), realizatoarea unei emisiuni la TVR1, redactor sef al unei reviste saptamanale, a construit strategii de comunicare pentru mai multe proiecte web. Acum scrie pentru ea si pentru cititorii blogului ei si organizeaza evenimente pentru parinti. \n \n \n Blogul Ioanei, printesaurbana, a adunat in ultimii ani o comunitate de mii de cititoare entuziaste. Amuzant, bine scris, informativ si emotionant, prietenos si simpatic, blogul le a cucerit pe tinerele sau mai putin tinerele mame, bunici, matusi, fiice, sotii, iubite care il viziteaza. Printre ele s au strecurat si tati, unchi, fii, soti, iubiti, copii... O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda continua munca de iubire inceputa pe blog, spune povestea adevarata a unei fete obisnuite care a venit in Capitala sa scrie ca sa schimbe lumea, dar in timp a inteles ca cel mai bun fel de a schimba lumea e sa creasca doi copii fericiti. Plina de umor, dar si de informatii utile, cu cate o lacrima ascunsa pe ici, pe colo printre randuri, cartea de fata este o scrisoare de dragoste pentru copiii nostri, ai tuturor, de ieri, de azi si de maine. \n \n \n "Ai sa rizi, dar pe vremea cind inca traiai cu picioarele printre coastele mele, la mine-n burta, imi doream atit de mult sa te imbratisez, incit chiar am incercat de citeva ori, atunci cind nu ma vedea nimeni, sa-mi iau burta in brate. \n Desigur, n-am reusit, desi sint destul de flexibila, am facut doi ani de balet inainte sa intru la scoala. \n Asa ca am asteptat cu mare nerabdare sa te nasti, sa te pot aseza pe pieptul meu, sa-mi trec usurel miinile peste trupul tau mic si cald, sa inchid ochii, sa traaaag in piept mirosul tau de nou, moale, perfect, si sa incremenesc acolo pentru totdeauna. \n Burta crestea tot mai mare si eu pofteam tot mai mult sa te tin in brate. Nici gindul unui cremsnit proaspat nu-mi aducea la fel de multa apa-n gura ca gindul ca intr-o zi o sa te am in brate. Adormeam cu ochii inchisi pironiti pe imaginea asta, ma trezeam cu ea sub perna. Si, recunosc, din cind in cind, daca nu ma vedea nimeni, incercam sa-mi iau burta in brate, ca sa nu ma usuc de pofta si de dor sa te iubesc si cu bratele, nu doar cu placenta. \n A venit apoi ziua in care n-ai mai putut nici tu de dor. Si ne-am nascut amindoi si-a inceput acolo pe patul de spital cea mai lunga si mai plina imbratisare din lume. \n Si daaa, e mult mai grozava imbratisarea noastra decit orice-am visat, sperat, poftit, gindit ca o sa fie. Le am pe toate cind te tin in brate. Te iubesc si ma iubesc. Ma iert si-ti promit. Tu rizi si eu pling, amindoi de bucurie ca ne tinem in brate. \n Uneori te mai las jos sa-mi pun un pahar cu apa, dar imediat te iau la loc si te asez unde ne e bine, unde ni se umplu inimile si ochii, de unde plecam sa ne traim vietile si unde ne intoarcem mereu, de zeci de ori pe zi. \n Stai fāra grija, nu-ti dau drumul inainte sa mor. Nimic nu e mai important, mai urgent, mai frumos ca imbratisarea n