O seara la restaurant

ACOPERISUL \n \n In blocul cenusiu de beton, \n Deasupra noastra, e un apartament \n Care se vinde mereu. \n In fiecare an alti locatari, \n Alte destine \n Pe care nu mai pot sa le duc in spinare. \n La cele mai nepotrivite ore \n Se aud pasi, se toaca vinete, se bat cuie, \n Se fac gratare, se tranteste rningea, scartaie patul, \n Plange copilul \n Sau vajaie conductele de apa. \n Solutia ar fi sa ma mut in pod, \n Dar blocul nu are acoperis. \n \n Da-mi un acoperis cu porumbei, domnule Valery! \n Dati-mi un camion de cherestea, voi, muntilor! \n Dati-mi linistea, fabrici \n De placi ondulate — \n Dati-mi libertatea, voi, dulgheri \n Veniti de prin sate! \n [...] \n