Imbratisare portocalie

Visele, norii, culorile, stelele, apusul... de cate ori nu le simtim ca un glas de departe, dar parca mereu aproape, prin candoarea si frumusetea lor? Si de cate ori nu ne murmura cald si magic ca de undeva, cumva... dar atat de aici si de acum incat ajungem sa ne surprindem surazand ca pentru sine, astfel regasindu-ne in si prin ele chiar pe noi insine?! Colectia de versuri Imbratisare portocalie, volumul meu de poezii de debut, imbratiseaza cu mult drag si dor toata aceasta frumusete. Strofele poeziilor curg de parca dand glas dorintei de a lasa mult prea realul in urma... dorindu-se a fi ca o invitatie calda si luminoasa de a prinde viata strans in brate si de a-i cuprinde cu drag in suflet simplele bucurii. Sunt micile mari minuni de peste tot din jur, care sunt atat de la vedere si parte din proprii nostri pasi, incat ajungem sa nu le mai observam, sa nu le mai dam blanda atentie cuvenita. Pe mine ma puteti gasi pe blogul meu, la doarnicol.wordpress.com, unde scriu din februarie 2015, iar acest prim volum cuprinde poezii scrise pe tot parcursul acelui an si asternute cu tot acel elan si entuziasm simtite atunci cand in sfarsit impartasesti celor din jur ceva drag, tinut strans aproape de ceva timp. Bucuria aceasta a deschiderii transpare viu printre randuri, ganduri si rime, iar acestea poarta acele aripi ale unui suflet lasat liber sa zboare curat si infinit colorat. Volumul cuprinde 93 de poezii de diferite dimensiuni, forme si tipuri de rima, si este structurat in patru parti, Joaca, Spre far, Gust de vara si Soapta portocalie. Poeziile sunt asternute in volum in ordinea in care au fost scrise si publicate pe blog, curgerea lor naturala prin anotimpuri. Cititorul se simte astfel luat bland de mana si purtat pe meleaguri calde si colorate... sau mai triste si reci, mereu noi si totusi familiare. Dimineti, doruri, bucurii si suspine, anotimpuri, momente... toate sunt surprinse ca in mici si rafinate tablori in cuvinte, care se succed imbietor, ca urme de pasi pe o cale, uneori mai in joaca, alteori de mult vis... un drum si un tel in acelasi timp. Este vorba chiar de calea aceea... cea de a iubi ceea ce se iveste pe cararea vietii, de a o lasa sa ne poarte, sa ne arate... si de a ne iubi pe noi insine cu rabdare si drag, dincolo de tristetea unor clipe pasagere sau a unor lacrimi amare. Asadar va invit cu drag in aceasta calatorie cu fosnet cald de vis, magic si soare... si sper mult sa va placa! Sa pornim la drum! se imprastie-n jur un strop de azur ca visele calde sa prinda contur se stinge cu dor, cu magic usor, se mangaie bland cu fraged cuvant solare priviri pe creste, pe vai, rituale apusuri in triste odai sa urci si sa zbori furate culori cu noaptea de mana, ...cu inima zori Fragment din poezia Cer, din volumul Imbratisare portocalie de Nicole Sara